Republica Nauru – şmecherii pentru supravieţuire

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Sâmbătă a fost referendum pentru amendarea constituţiei în Nauru. Pentru că votul este obligatoriu, cetăţenii care nu şi-au exprimat opţiunea au de plătit câte o sută de dolari australieni. Veniturile statului însă nu vin de aici, ci din străinătate, pe căi mai puţin obişnuite.

Din Nauru, comunitatea internaţională a auzit ultima oară veşti în luna decembrie, când insula din Pacific cu suprafaţa staţiunii Costineşti (21 km²) a devenit a patra ţară din lume, după Rusia, Nicaragua şi Venezuela, care a recunoscut independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud.  În schimb, statul insular a primit de la ruşi 50 de milioane de dolari, conform cotidianului Komersant, o afacere – bani contra recunoaştere statală – în care Nauru e mai antrenat decât orice alt guvern din lume.

Insula a ieşit de sub administrarea Australiei, a Noii Zeelande şi a Marii Britanii în 1968. 12 ani mai târziu, guvernul nauran anunţa că  recunoşte Taiwanul, pe bani, conform ziarului rus, preluat de The Guardian. Acceptarea a durat până în 2002, când China a oferit Naurului, ca ajutor, 130 de milioane de dolari, pentru a renunţa la recunoaşterea ţării cu capitala la Taipei. Dar în 2006, Nauru vrea să-şi redeschidă compania aeriană naţională. Precedenta, care deţinea un avion, fusese executată pentru datorii. Primeşte încă un avion de la Taiwan şi anunţă din nou credinţa sa că insula rebelă este un stat independent şi cu drepturi depline al comunităţii internaţionale. La fel s-a întâmplat şi cu provincia Kosovo, din a cărei nevoie de recunoaştere Nauru ar fi câştigat ceva bani, în urmă cu doi ani, se mai spune în Komersant.

Dacă în prima jumătate a anilor 70 Nauru era una dintre cele mai bogate ţări din lume, datorită exporturilor de fosfaţi, astăzi este una dintre cele mai sărace, cu un PIB pe cap de locuitor la jumătate din cel al României (5000  şi respectiv 11.500 de dolari, estimări pentru 2009).  Corupţia la cel mai înalt nivel, dar mai ales diminuarea resurselor de fosfaţi, a căror epuizare este apreciată pe site-ul CIA ca având loc în acest an, au adus ţara în pragul desfiinţării.

Şi dacă în deceniul al optulea locuitorii din Nauru foloseau curse charter pentru a merge la shopping în Hawai, Fiji sau Singapore, în timp ce muncitori străini lucrau pentru ei, şi importau maşini sport, chiar dacă pe insulă era un singur drum astfaltat, pe care limita de viteză era de 40 km/h, în 2003, insula, ajunsă în faliment între timp, a rămas câteva luni fără legături telefonice interne şi internaţionale.

Ţara în care, în 2004, erau şomeri peste 90% dintre cei circa 14.000 de locuitori, a încercat să obţină noi surse de venit din găzduirea companiilor offshore. S-a ajuns ca la o căsuţă poştală să fie înregistrate şi câte 400 de bănci, după cum au arătat investigatori specializaţi în spălarea de bani, iar mafia rusă să fie unul dintre principalii beneficiari ai operaţiunilor financiare ilicite. În 2007 însă, Nauru a devenit membru al organizaţiei care luptă împotriva acestui fenomen în Asia-Pacific dezvoltând un sistem de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului.

O altă sursă importantă de venit pentru agonizantul stat a fost tăiată în 2008. Până atunci, timp de şapte ani, o cincime din produsul intern brut al Naurului venise din Australia ca insula să accepte pe teritoriul său un centru de detenţie pentru imigranţii ilegali. Închiderea lagărului nu doar că oprit aceste fonduri, mult mai mari decât necesita complexul de refugiaţi, ci a lăsat fără slujbă o sută de oameni, ceea ce a afectat aproape o zecime din populaţie.

Actualul preşedinte şi şef al guvernului, Marcus Stephen, anunţa după învestire că principalele surse de venit pentru Nauru în viitorul apropiat ar fi întreţinerea a pescadoarelor de ton care au activitate în zonă şi exploatarea metalelor preţioase din platforma continentală din jurul insulei. Deocamdată, nano-recunoaşterea nano-Rusiilor, cum s-a exprimat un blogăr rus despre recunoşterea Abhaziei şi a Osetiei, e mai profitabilă.

Centrul unui district al insulei. (wikipedia.org)

Am mai reţinut despre Nauru:
– Se află la 42 de kilometri sub ecuator şi la circa 4000 de kilometri de oraşul australian Sydney.
– Recifurile de corali care înconjoară insula au împiedicat construcţia vreunui port. Au fost croite însă 16 canale pentru a permite accesul navelor mici către insulă.
– Un raport din 2000 al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arăta că obezitatea afecta 80% din populaţie.
– Cum cel mai ridicat punct al insulei se află la 65 de metri deasupra nivelului mării, avertizarea de tsunami în Pacific din aceste zile a vizat şi Nauru. În plus, creşterea nivelului oceanelor este o ameninţare tot mai serioasă pentru existenţa insulei.

Nauru House, clădirea de 52 de etaje din Melbourne, Australia, a aparţinut iniţial companiei de fosfaţi din Nauru, dar imensele datorii au impus, în 2004, vânzarea edificiului către General Motors (wikipedia.org)

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *